duminică, 23 iulie 2017

Despre cărți, cu drag

Sursă: http://deerfox-art.deviantart.com/art/Magic-Book-357793938

Am avut cărți în viața mea de când mă știu: începând de la cele cu câteva pagini cauciucate și colorate, care arătau poze cu animale, continuând cu antologii de basme și povești nemuritoare din colecția veche „Biblioteca pentru toți”, totul culminând cu primul roman citit de mine integral, „Harry Potter și Piatra Filozofală”, când aveam vreo 7 ani. De atunci, cum se spune, restul este istorie.

Am crescut și m-am maturizat printre paginile cărților, alături de personaje pe care le simțeam aproape ca niște prieteni reali, în carne și oase. Când eram plictisită, citeam; când eram tristă, citeam; când voiam să îmi umplu mintea cu aventuri fantastice, citeam. Existența cotidiană nu mi-a satisfăcut dorința de a vizita locuri noi, de a întâlni oameni interesanți, am fost un copil timid cu puțini prieteni și mi-a fost greu să accept că niciodată nu o să pot să călăresc un dragon sau nu voi putea controla elementele naturale. Voiam așa de mult să merg la Hogwarts, nu mi-e rușine să recunosc că undeva în sinea mea încă îmi doresc să primesc scrisoarea de admitere. Așa că am perceput lectura ca o formă de escapism, de evadare din realitate. Din fericire, citind foarte mult mi-am dezvoltat vocabularul și gustul pentru arta de a spune povești fără să-mi dau seama.

Inevitabil, am ajuns la o saturație de anumite clișee și stereotipuri care se regăsesc în cărți de diferite genuri: băiatul descoperă că este Cel Ales și reușește să înfrângă răul suprem, fata are o soră geamănă care a dispărut și apar crime misterioase în aceeași perioadă, grupul de cercetători scapă de sub control experimentul științific pe care îl coordonau și lumea e distrusă, etc. Dar asta doar m-a făcut să caut și mai asiduu cărți excelente, cărți care mă fac să rămân șocată de originalitatea lor, care prezintă o poveste atât de maiestuos concepută încât îți schimbă modul de a percepe pagnile tipărite și legate de o copertă pentru totdeauna. Și da, folosesc cuvinte mari pentru că aici vorbim de lucruri epice, care îți modelează personalitatea dacă le permiți.

Depășind adolescența, am observat că devin atrasă de genuri diferite de fantasy, care oricum rămâne preferatul meu. Am îndrăznit să citesc mai mult SF, ceva memorii, niște thriller, ba chiar și horror. Și am aflat că-mi place, mă încântă și vreau să citesc și mai mult. Iar în ultimii 2-3 ani mi-am depășit teama de cărți groase, de peste 500 de pagini. Am ajuns la concluzia că dacă sunt multe pagini, înseamnă că petrec mai mult timp în lumea respectivă și cunosc mai bine personajele.

La finalul unui roman, îmi place să stau să contemplez puțin. Poate am rămas cu întrebări și încerc să le găsesc răspunsul, mă gândesc dacă aș fi procedat ca un personaj anume în rezolvarea aceleiași probleme, poate mă simt ușor amețită de la toate informațiile asimilate, dar cel mai important învăț despre oameni, despre perspective diferite, capăt o vedere de ansamblu și mă bucur de întreg tabloul, nu doar de detalii. Cărțile sunt cei mai buni profesori și cei mai loiali prieteni și conțin în paginile lor cea mai frumoasă artă ce poate fi creată de oameni, din punctul meu de vedere: arta de a spune povești.

2 comentarii:

  1. monamariana dragoiu23 iulie 2017, 16:29

    Frumos scris,cred ca meritul e si al mamei dar ,in egala masura si al copilului care a avut sansa sa inceapa marea calatorie cuHarry Potter.Felicitari!

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...