sâmbătă, 5 iulie 2014

Recenzie ”Abatorul cinci” de Kurt Vonnegut


Recenzia Abatorului cinci este cea mai dificilă recenzie pe care am scris-o vreodată. Această carte este prima semnată de Vonnegut pe care o citesc și mi-a plăcut foarte mult. Deține multe adevăruri crude despre umanitate, care își lasă amprenta asupra conștiinței tale imediat ce o lași din mână. Am citit-o într-o noapte pe nerăsuflate, fiind captivată și totodată scârbită de scenele ciudate și abstracte prezentate într-o ordine necronologică. Povestea ca întreg are extrem de multe straturi de explicat, dar este cu adevărat o lectură interesantă. Călătoriile aleatorii între Trecut, Prezent, Viitor și planeta extraterestră Tralfamadore pot deveni puțin confuze la început, iar efectele negative asupra psihicului supraviețuitorilor de război sunt prezentate fără ocolișuri.

Ca să vă faceți o idee, în acest roman este vorba despre:
  • război
  • dragoste și ură
  • sindromul stresului post-traumatic
  • luciditate și nebunie
  • extratereștrii
  • viață și moarte
Narațiunea debuzează precum un antiroman, Kurt Vonnegut căutând documente şi martori pentru a scrie această carte, autorul cerându-şi chiar scuze pentru că romanul este unul scurt („nu este nimic inteligent de spus despre un masacru”, admite el) şi continuând cu o poveste aflată la granița dintre SF și realitate. De menționat este faptul că Vonnegut ura să fie etichetat drept un autor de SF-uri, deoarece majoritatea cărților de acest gen de pe vremea lui erau opere banale și clișeice. El nu era interesat de aceste frivolități și oarecum satirizează genul SF în Abatorul cinci. La o privire mai atentă, se pare că acest volum este o disoluţie a personalităţii personajului principal - Billy Pilgrim - , disoluţie cauzată de evenimentele la care acesta a luat parte: bombardarea Dresdei în zilele de 13, 14 şi 15 februarie 1945, când, susţine autorul, 135.000 de oameni au fost omorâţi. 

Billy Pilgrim, personajul central al cărții, este un optometrist celebru, prins într-o căsătorie de conveniență, care locuiește în localitatea fictivă Ilium din apropierea New York-ului. Rapirea lui de extratereștrii, ținerea acestuia într-o grădina zoologică alături de vedeta porno Montana Wildhack și incursiunile în cultura și gândirea trafalmadoriană sunt o temă importantă în Abatorul cinci și o excelentă soluție pentru satiră. 

Tralfamadorienii nu sunt tipul de răufăcători extratereștri pe care îi întâlnești în majoritatea operelor de science fiction, care ajung pe Terra în farfurii zburătoare și sunt focusați pe transformarea în sclavi a pământenilor, pentru ca mai apoi să fie opriți de un cadet spațial cu spirit întreprinzător. Extratereștrii lui Vonnegut sunt mult mai fascinanți. Ei nu sunt prea interesați de mesajul iubirii universale promovat de Iisus Hristos, ci mai degrabă de mesajul evoluționist oferit de Charles Darwin, conform căruia ființele mor pentru a îmbunătăți speciile. Cel puțin, așa percep ei lucrurile, căci sunt personajele negative din acest roman. Ideea de liber arbitru reprezintă o idioțenie, în percepția tralfamadoriană. Lumea este structurată într-o așa manieră încât orice se întâmplă pentru că așa trebuie și nu se poate face nimic pentru a schimba asta.  În ceea ce privește sentimentele umane, acestea sunt nefolositoare și nu ar trebui să ne gândim de două ori atunci când se ivește posibiitatea unei crime sau a unui genocid. Tralfamadorienii doar spun „așa merg lucrurile” și merg mai departe. Această propoziție reprezintă laitmotivul acestei cărți și surprinde fatalitatea pasivă a condiției umane. Este repetată obsedant pe parcursul narațiunii și pare a fi explicația universală pentru orice. 

Abatorul cinci este relatat prin propoziții scurte, declarative, care dau impresia citirii unui raport de fapte și este alcătuit din capitole scrise în vocea autorului despre experiența sa din război, indicând că romanul este conectat în mod intim cu viața și convingerile sale. Naratorul relatează că Billy Pilgrim își trăiește viața discontinuu, că își trăiește (și retrăiește) nașterea, tinerețea, bătrânețea și moartea în ordine nonlineară. Un concept abstract și extrem de interesant, care la început îngreuneză lectura, pentru ca mai apoi să devină ceva normal în lumea lui Billy. 

Romanul lui Vonnegut, devenit un clasic american, atrage cititorul într-o lume incredibilă, în care se amestecă bombardamente, călătorii în timp, prizonieri de război și Tralfamadorieni, peste toate plutind mirosul aducător de moarte al iperitei (o substanță toxică folosită ca armă chimică în Primul Război Mondial). Și acestea sunt motive mai mult decât suficiente pentru fiecare dintre voi ca să citiți această carte cât mai curând posibil.

Citat: 
Să-mi dea Domnul puterea de-a accepta ce nu pot schimba, curajul de-a schimba ce pot şi înţelepciunea de-a pricepe ce pot şi ce nu pot.

Date tehnice:
Titlu original: Slaughterhouse-Five
Autor: Kurt Vonnegut
Editura românească: Art
Traducere: Rodica Mihăilă
Nr. pagini: 200
Apariţie: 2014
Notă: ***** (din 5)

Melodie: Franz Ferdinand - This Fire



8 comentarii:

  1. Pe mine m-a urmărit mult timp acest roman. Am rămas profund impresionată de perspectiva pe care i-au insuflat-o trafalmadorienii lui Billy Pilgrim asupra vieții și a morții. Dacă ar fi atât de ușor să spunem cu toții „So it goes.” de fiecare dată când pierdem pe cineva drag...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate, este un roman care te bântuie. Cât timp am citit cartea, mă gândeam că dacă am putea avea un fel de comutator care să ne oprească sentimentele după voința noastră, mulți dintre noi ar alege această cale.

      Ștergere
  2. Nu am auzit pana acum de carte, desi pare sa semene putin cu Razboiul Z, la modul de scriere. Categoric o pun la to-read :D
    Ai un tag de la mine: http://alexandraslibrary.blogspot.ro/2014/07/social-media-book-tag-si-niste.html

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vreau să citesc și eu „Războiul Z”, din câte am înțeles este o lectură foarte originală și captivantă.

      Ștergere
  3. Am vazut carte la un targ, dar nu m-a atras asa de mult. Imi place recenzia ta, poate ii voi acorda o sansa cartii.
    Te tuc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Merită să o citeşti, mai ales dacă eşti fană SF-uri.

      Ștergere
  4. Prima carte ,,ciudata" pe care am citit-o. Eram inca in liceu si ma intrebam daca atunci cand o voi reciti voi ,,vedea" aceleasi lucruri. Am recitit-o de 3 ori de atunci, pentru ca ramaneam cu acelasi sentiment de ,,incompleteness", de parca mai era ceva ce ar fi trebuit fi scris si n-a fost...ceva ce ar fi trebui eu sa inteleg, dar am esuat. Aceeasi senzatie o am si acum dupa atat timp. O carte de referinta a genului, fara discutie. Felicitari pentru recenzie, Patty! :) Nu e usor sa surprinzi esenta unei astfel de carti!

    RăspundețiȘtergere