joi, 15 februarie 2018

Top 5 cărți de dragoste preferate

Când vreau să citesc ceva emoționant, relaxant și care se parcurge ușor, apelez de obicei la cărți romantice. Nu reprezintă genul meu preferat de cărți, dar uneori chiar au darul să încânte inima mea rece de gheață, haha. Că tot a fost Ziua Îndrăgostiților și urmează Dragobetele, am considerat că nu strică un top în care vorbesc despre acest gen de romane. Nu cred că sunt cele mai bune cărți de dragoste scrise vreodată, dar astea sunt favoritele mele personale și ador poveștile pe care le prezintă de-a lungul paginilor. Mi-a fost greu și să le aranjez într-o ordine anume, dar, în general, acesta este topul meu cu 5 romane de dragoste pe care merită să le citiți.

5. Mare Tranquillitatis de Katja Millay



Am citit Mare Tranquillitatis în 2013 și de atunci cartea asta a rămas cu mine. A fost chiar prima recenzie pe care am făcut-o pe blog, atât de mult mi-a plăcut. Am citit-o într-un moment al vieții mele în care aveam nevoie de o poveste de iubire nici prea tristă, nici prea siropoasă. Ne sunt prezentați cu multă candoare un el și o ea, Nastya și Josh, doi tineri care sunt diametral opuși, dar care găsesc o punte de legătură între viețile lor chinuite. Nimic special, pot spune că e chiar un clișeu în cărțile romantice, însă cel mai mult m-a marcat importanța unei a doua șanse și cum ne poate schimba într-un mod pozitiv viața. Nastya este o rebelă care reușește să-i dea lumea peste cap timidului Josh, rămânând o enigmă pentru el până spre finalul romanului. 

4. Sub aceeași stea de John Green



Cred că aș fi putut pune orice carte scrisă de John Green și n-aș fi dat greș. Am ales să rămân cu Sub aceeași stea pentru că e prima pe care am citit-o de la acest autor. M-a impresionat plăcut, țin minte că am văzut și filmul acum ceva ani și mi s-a părut o adaptare reușită. Și la cartea de față am făcut o recenzie în care spuneam că n-am plâns, ci mai mult am avut o amorțeală spre finalul romanului. Urmărind povestea a doi puști bolnavi de cancer care se îndăgostesc, cumva știi că e sortit să ți se frângă inima de cititor la un moment dat. Admir cel mai mult la Hazel și Gus, cuplul în cauză, că deși sunt doi adolescenți bolnavi, debordează de un optimism cinic, dând dovadă de o maturitate pe care nici adulții în toată firea n-o au. 

3. Jane Eyre de Charlotte Brontë



Categoric este cartea mea clasică de dragoste preferată. Am citit-o de nenumărate ori și de fiecare dată găsesc câte ceva care mă impresionează. Fie că vorbim de puterea lui Jane de a trece peste greutățile vieții, fie că vorbim despre seriozitatea autoimpusă de domnul Rochester, romanul lui Charlotte Brontë demonstrează că dacă doi oameni sunt sortiți să fie împreună, vor reuși. Dragostea n-o fi răspunsul la orice problemă, dar e printre cele mai bune soluții pe care le au îndrăgostiții la îndemână. Și dacă nu ești îndrăgostit de cineva sau de o carte, de un peisaj, de viață, atunci ce mai aștepți? 

2. Îți voi dărui soarele de Jandy Nelson



Lirismul din Îți voi dărui soarele m-a fascinat de la primele rânduri. Discutând despre artă, creator și inspirație, dar și despre pierdere și suferință, cartea îi urmărește pe gemenii Jude și Noah și alegerile pe care ei le-au făcut de-a lungul vieții. Le cunoaștem poveștile lor de dragoste, Noah îndrăgostindu-se de noul lui vecin carismatic, iar lui Jude picându-i cu tronc un băiat rebel și nestatornic, care o abuzează emoțional. De asemenea, părinții celor doi încearcă din răsputeri să-și salveze relația din monotonia zilnică, cu rezultate slabe. Aproape ca o operă de artă, Îți voi dărui soarele m-a făcut să râd și să plâng cum rar pățesc atunci când citesc o carte. Laudele sunt de prisos, tot ce pot să vă spun e că merită s-o citiți și să înțelegeți chiar voi cum stă treaba.

1. Soția călătorului în timp de Audrey Niffenegger



Am avut o perioadă în adolescență în care nu voiam să aud de cărți de dragoste. Eram sătulă până peste cap de clișee și de povești siropoase. Din întâmplare, am citit un interviu în care unul dintre autorii mei preferați, Neil Gaiman, recomanda un debut literar fantasy împletit cu romance - era vorba despre Soția călătorului în timp. Cumva, mi-a fost stârnit interesul și am pus mâna pe carte. Țin minte c-am citit-o pe nerăsuflate și, cu lacrimi în ochi, am așezat cu mândrie romanul pe raftul lecturilor mele preferate. Niffenegger ne prezintă relația dintre Henry, un bărbat care poate călători în timp într-un mod imprevizibil din cauza unei boli genetice, și Clare, o artistă care trebuie să se confrunte cu absențele sale frecvente  și periculoase. Trecând peste povestea lor frumoasă și totodată tragică de iubire, călătoria în timp este o metaforă pentru lipsa de comunicare în cuplu și distanța care intervine între parteneri, atunci când nu mai există înțelegere, atracție și iubire între ei. Una dintre cele mai bune cărți romantice scrise vreodată, care ascunde multe straturi și întrebări existențiale, Soția călătorului în timp este hrană pentru suflete îndrăgostite și balsam pentru inimi frânte.

luni, 12 februarie 2018

Recenzie ”Ready Player One” de Ernest Cline



Înainte să citiți Ready Player One, trebuie să știți că nu este pentru oricine. Aș recomanda-o unor cititori de nișă, pasionați de jocuri video, de seriale și de povești care nu se iau prea mult în serios, căci întreaga carte scrisă de Ernest Cline este un amalgam minunat de aventură, maturizare și umor, totul presărat cu referințe la tehnologie și la tot ceea ce ține de cultura anilor '80. Ecranizarea în regia lui Steven Spielberg va apărea la sfârșitul lui martie, deci acum e un moment numai bun să vă apucați de roman, căci știți cum se spune, cartea e mai bună decât filmul.

O să încerc să explic pe scurt despre ce este vorba. Adolescentul Wade Watts trăiește în anul 2045 într-o realitate care nu-i place, caracterizată de foamete, sărăcie, boli, încălzire globală și lipsă acută de petrol. Așadar, el evadează adesea într-o utopie virtuală populară cunoscută drept OASIS, unde ai posibilitatea de a explora zeci de mii de planete și de a alege ce identitate îți dorești. Wade și-a devotat viața pentru cercetarea puzzle-urilor ascunse în această lume digitală chiar de însuși creatorul James Halliday, care a promis că lasă moștenire controlul la OASIS și întreaga sa avere celui care le poate rezolva. Atunci când Wade reușește să rezolve primul puzzle din această vânătoare de comori, el se găsește înconjurat de alți jucători care sunt dispuși să-l ucidă pentru a obține întreaga comoară. Pornit într-o cursă pe viață și pe moarte, Wade trebuie să câștige pentru a supraviețui și astfel e obligat să se confrunte cu lumea reală din care își dorea atât de mult să evadeze.

Acțiunea cărții este alertă și respectă întocmai pașii clasici pe care trebuie să-i parcurgă protagonistul Wade pentru a se maturiza. Povestea în sine nu aduce nimic nou, totul e predictibil, dar asta nu înseamnă că nu te distrezi citind-o. Mi-a plăcut la nebunie călătoria lui Wade prin OASIS și am admirat inventivitatea lui Halliday în crearea vânătorii de comori. Referințele acelea superbe la jocuri video, cărți, filme și o nostalgie imensă pentru anii '80 au atins ce coarde trebuia pentru a-mi face sufletul să cânte. De asemenea, am râs. Foarte mult și adesea când nu mă așteptam. Wade e genul de personaj care se știe că e un tocilar uriaș și își îmbrățișează această identitate. O avem și pe Art3mis, inițial rivala lui în rezolvarea puzzle-urilor, care ajuge să devină un aliat neașteptat. Mai multe nu vă zic, citiți romanul și descoperiți singuri cum stă treaba.

Ready Player One este ca o gustare pe care o împarți cu prietenii, nu poți doar să o citești și gata, o pui frumos pe raft și uiți de ea. Fiind plină de referințe la jocuri video obscure, cărți și seriale vechi, după ce mai convingi pe cineva s-o citească e musai să afli ce chestiuțe a descoperit în carte care ție ți-au scăpat, fiind aproape ca un joc video în format tipărit. Vă îndemn s-o citiți și voi și să vă bucurați de atmosfera distopică SF, să râdeți de întâmplările lui Wade și să vă doriți să vă jucați OASIS. Ernest Cline a creat o experiență aparte pentru toți cei care îmbrățișează viața de geek, persoanele obsedate de unul sau mai multe lucruri incluzând cele legate de intelectualitate, electronică și jocuri. 

Citat:

Nu m-am simțit niciodată în largul meu în lumea reală. N-am știut cum să mă conectez cu oamenii de acolo. Mi-a fost frică de ei, toată viața. Până în clipa când am știut că voi muri. Atunci am înțeles că oricât de terifiantă și dureroasă poate fi realitatea, ea este de asemenea unicul loc în care poți găsi adevărata fericire. Pentru că realitatea este reală. 

Date tehnice: 
Titlu original: Ready Player One
Autor: Ernest Cline
Editura românească: Nemira
Traducere: Mihai Dan Pavelescu
Nr. pagini: 448
Apariţie: 2016
Notă: ***** (din 5)

miercuri, 7 februarie 2018

Top 5 cupluri din cărți

Luna februarie e luna în care celebrăm Ziua Îndrăgostiților (14 februarie) și Dragobetele românesc (24 februarie). Deci nu miră pe nimeni că această lună din an se mai numește și Luna Iubirii. La o adică, n-avem nevoie de motive sau de sărbători ca să iubim și să ne amintim de partenerii noștri, e adevărat că acestea sunt niște sărbători comerciale, însă nu mă pot abține să nu mă gândesc la povești faimoase de dragoste, la bărbați și femei care s-au îndrăgostit și s-au decis să pornească în viață împreună. Așadar, topul de azi va fi despre 5 cupluri care mi-au plăcut mult de tot din literatură și care demonstrează că, uneori, dragostea e tot ce ai nevoie pentru a fi fericit.

5. Elizabeth Bennet și Fitzwilliam Darcy 
Sursă: https://www.deviantart.com/art/First-Impressions-Colored-203387061
Printre cele mai cunoscute cupluri din literatură, Lizzy și Darcy din romanul Mândrie și prejudecată de Jane Austen au impresionat generații de-a rândul cu povestea lor de dragoste. Deși am mai citit și alte cărți de-ale lui Austen, recunosc și eu că relația lui Elizabeth cu domnul Darcy  mi s-a părut încântătoare. Chiar dacă s-au urât la început, aceștia au început să se împrietenească și, fiind amândoi firi cinice, au ajuns eventual să se vadă prin ochii celuilalt. Am adorat cum Lizzy l-a refuzat pe Darcy inițial, fără să se gândească de două ori, dar până la urmă afecțiunea care era între ei s-a transformat într-o relație strânsă de iubire. 

4. Katniss Everdeen și Peeta Mellark


Sursă: https://www.deviantart.com/art/Even-the-birds-stop-to-listen-342447001
În trilogia distopică Jocurile Foamei, scrisă de Suzanne Collins, fata cu arcul și băiatul cu pâinea ajung să se îndrăgostească unul de celălalt. Pragmatică, tânăra Katniss își dă seama că pentru a supraviețui în arena din Jocurile Foamei trebuie să facă o alianță, respectiv un joc de rol pentru public alături colegul ei din Districtul 12, Peeta. Cei doi împărtășesc un trecut comun, legat de amintiri ale sărăciei și greutăților vieții. De-a lungul cărților, relația dintre ei devine complicată și, pe alocuri, prea realistă. În ciuda tuturor traumelor și pierderilor prin care au trecut împreună, legătura dintre ei le permite să-și îndeplinească misiunea de a-l distruge pe Președinte și de a răsturna societatea, dar nu fără să plătească fiecare prețul războiului.

3. Sayuri și Ken Iwamura


Sursă: https://ro.pinterest.com/pin/313633561527638514/
Relația dintre protagonista cărții Memoriile unei gheișe și bărbatul care i-a dat batista lui atunci când era mică este aparte, încărcată de cultura asiatică și diversele obiceiuri japoneze privitoare la viața gheișelor. Poate că nu este o relație clasică de iubire, pentru că, după cum spune chiar Sayuri, Ken nu va fi niciodată cu adevărat al ei, acesta fiind însurat. Dar conexiunea dintre sufletele lor transcede timpul și al Doilea Război Mondial, căci, dacă e să fim poetici, destinul i-a adus împreună nu o dată, ci de multiple ori, tocmai când aveau cea mai mare nevoie unul de celălalt.

2. Nymphadora Tonks și Remus Lupin 


Sursă: https://www.deviantart.com/art/Remus-and-Tonks-71285740
Rowling a scris multe cupluri faine în Harry Potter, Hermione și Ron fiind cel mai renumit. Dar dintre toate cel mai drag sufletului meu rămâne cuplul de vrăjitori Tonks și Lupin. Personalități diferite, dar complementare, cei doi se aliază cu Harry în bătălia contra Lordului Voldemort și îl sprijină atunci când are mare nevoie. Tonks este rebelă și îi place să-și trăiască viața la maximum, în timp ce Lupin este timid, intelectual și protector. Mi-a plăcut că au reușit să facă o echipă atât de bună împreună, imbatabilă și puternică.

1. Jane Eyre și Edward Rochester 


Sursă: https://glockart.livejournal.com/34119.html
Am pus cuplul din romanul lui Charlotte Brontë pe primul loc fiindcă e cel care m-a impresionat când eram mică. Domnul Rochester este un personaj tăcut, inteligent și care își iubește mult fata pe care o are în custodie, micuța franțuzoaică Adèle. Deși guvernanta Jane nu știe multe despre trecutul lui Rochester, aceasta își permite să-i intre în suflet și se îndrăgostește de el de-a lungul timpului petrecut la conacul Thornfield Hall. Tot ce pot spune despre relația celor doi fără să dau spoilere e că este extrem de dulce și îmi încălzește inima. 

vineri, 2 februarie 2018

Favoritele lunii ianuarie

Întotdeauna mi s-a părut că ianuarie trece încet, e început de an și totul parcă se mișcă în reluare. Magia sărbătorilor de iarnă s-a dus și rutina realității de zi cu zi ne afectează iar viețile. Luna asta nu m-am uitat la niciun serial nou, așa că am trecut o animație în loc. Cu speranța că februarie nu va fi atât de melancolic, iată favoritele mele din ianuarie.


Seria Cormoran Strike devine din ce în ce mai bună, cu fiecare volum în parte. Galbraith (J. K. Rowling) s-a întrecut pe sine în Carieră malefică, ultima carte apărută. Relația dintre detectivul privat Strike și asistenta lui Robin devine mai strânsă, cei doi împrietenindu-se cu adevărat. Romanul are un debut brusc, cu livrarea unui picior tăiat de femeie la agenția lui Strike. Răsturnări de situație, anchete complicate și piste întortocheate formează mare parte din acțiune, iar faptul că aflăm mai multe despre trecutul lui Robin și motivele pentru care și-a dorit atât de mult o carieră în combaterea infracționalității ne face să empatizăm cu ea. Am adorat că la fiecare început de capitol avem versuri din melodiile celor de la Blue Öyster Cult care se potrivesc de minune cu evenimentele povestite în paginile respective. Mereu ascultam cântecele după ce terminam de citit capitolele și mi-au plăcut mult de tot. Abia aștept continuarea, care se zvonește c-ar apărea anul acesta în străinătate. Rămâne de văzut. Între timp, sper că mă voi apuca de adaptarea pe micul ecran a primelor două cărți, Strike, un serial marca BBC cu Tom Burke și Holliday Grainger în rolurile principale.


Sezonul filmelor de Oscar a început! Mi-am plănuit să le văd pe toate până în martie, când avem ceremonia de decernare a premiilor Academiei, iar până acum The Shape of Water este preferatul meu. Povestea se desfășoară în perioada Războiului Rece, într-un laborator guvernamental ascuns, de înaltă securitate. Elisa, o femeie care e mută, lucrează acolo drept femeie de serviciu și într-o zi descoperă într-un rezervor de apă un bărbat amfibie, victimă a multor experimente și violențe fizice. Evident că între cei doi se înfiripă o relație de iubire, dar filmul nu e doar atât. Regizorul Guillermo del Toro a creat o operă cinematografică, superbă atât din punct de vedere vizual, cât și emoțional. De asemenea, prietenii Elisei sunt personaje puternice și ajungi să-i îndrăgești pe toți la final. Sally Hawkins o interpretează pe eroină și merită cu desăvârșire un premiu Oscar pentru cea mai bună actriță, căci tot filmul nu spune un singur cuvânt, rolul potrivindu-i-se ca o mănușă. Recomand să-l vedeți, chiar merită.



V-am vorbit luna asta de cât de mult îmi place anime-ul One Piece aici. Din fericire, există și filme animate de sine stătătoare, care urmăresc aventurile echipajului nostru de pirați trăsniți. În One Piece: Bloom in the Winter, Miracle Sakura aflăm cum Luffy și restul l-au întâlnit pe doctorul echipajului, Chopper, un ren vorbitor drăgălaș, talentat într-ale medicinei. Chiar dacă n-ați urmărit serialul puteți să vă uitați la această animație superbă, care vorbește fără perdea de suferință, pierderea cuiva drag și importanța prieteniei.



Am auzit de băieții din Franz Ferdinand în liceu, când au devenit populari în urma hit-ului Take Me Out. Mi-a plăcut de ei de atunci, dar n-am fost mereu la curent cu albumele lor.  După o pauză de cinci ani, revin cu un nou album. Lazy Boy este unul dintre piesele de acolo, pe care am ascultat-o pe pagina lor de Facebook și bine am făcut c-am dat play. Nu este o minunăție din punctul de vedere al versurilor, dar vocea solistului și instrumentația  rock și electronică a cântecului m-au prins și nici c-am mai putut să mi le scot din cap.  Always Ascending urmează să fie lansat pe 9 februarie.

duminică, 28 ianuarie 2018

Recenzie ”Chemarea cucului” de Robert Galbraith


Sper de mult timp să reușesc să vă vorbesc despre seria de mister și crimă a lui J. K. Rowling. Nu sunt mare cunoscătoare a genului, citesc de obicei mai mult fantasy și SF, însă mă bucur că am decis să-i dau o șansă. Rowling, creatoarea cărților-fenomen Harry Potter, a încercat să scape de eticheta pusă de cititori ca scriitoare de literatură pentru tineri și a publicat Chemarea cucului, prima carte din seria Cormoran Strike, sub pseudonimul Robert Galbraith. Deși a avut succes la critici, cartea nu s-a vândut în multe exemplare. S-a descoperit că sub acea identitate se afla nimeni alta decât Rowling după ce un jurnalist a dat romanul la o analiză lingvistică, rezultând în similarități între Harry Potter și Chemarea cucului. Agentul lui Rowling a confirmat că este adevărat și vânzările la carte au explodat, devenind bestseller peste noapte.

Povestea îl urmărește pe detectivul privat Cormoran Strike, veteran de război, și investigația lui legată de presupusa sinucidere a unui topmodel celebru, Lula Landry. Angajat de fratele acesteia, Cormoran acceptă propunerea pentru a-și putea salva agenția de la insolvență. Cazul îi aruncă pe Strike și pe noua lui asistenă Robin într-o lume a frumuseților multimilionare, staruri rock și designeri disperați după puțină faimă. Prezentând interviurile martorilor-cheie ai cazului, precum și fiecare pistă pe care Strike crede că poate duce undeva, Chemarea cucului ne poartă și prin viețile personale ale simpaticului duo cu ajutorul celor două perspective narative perfect distincte una de cealaltă. Chiar dacă este destul de lent pentru un roman polițist, investigația detectivului fiind minuțioasă, cititorii au nevoie de astfel de detalii pentru a înțelege cum un detectiv particular de calibrul lui Cormoran își face treaba.

Punctul forte al cărții Chemarea cucului îl reprezintă chiar protagoniștii, care par atât de reali că aproape sar din pagină. Sunt personaje complexe, bine caracterizate, având calități și defecte, dar care înfruntă viața de zi cu zi și continuă să-și ducă treaba până la capăt, indiferent de ceea ce li se întâmplă. Strike a rămas cu traume după războiul din Afghanistan, unde și-a pierdut un picior, iar această dizabilitate i-a pus obstacole în a se adapta vieții sale cotidiene. Monologul intern al personajului prin care dezbate cum ar fi cel mai bine să-i zică asistentei sale că n-are un picior fără ca ei să i se facă milă de condiția sa reprezintă problemele prin care persoanele cu dizabilități se confruntă zilnic. De asemenea, Robin este o tânără care și-a dorit mereu să lucreze la cazuri polițiste și firea ei optimistă contrastează plăcut cu cinismul lui Strike. Relația dintre cei doi este una interesantă care evoluează frumos de-a lungul capitolelor, în timp ce Robin își demonstrează abilitățile detectivistice și Strike devine impresionat de calitățile ei. Din fericire, nu este nicio scânteie romantică între ei care să transforme povestea într-un clișeu.

Pentru a citi Chemarea cucului vă trebuie puțină dedicare și răbdare, căci cele 600 de pagini care abundă în detalii și elemente ce la prima vedere nu par importante îngreunează semnificativ procesul de lectură. La final am avut senzația că totuși ne-au fost ascunse niște elemente care au făcut ca rezolvarea crimei să pară un pic prea facilă. Însă, lăsând la o parte migala cu care Rowling a construit acțiunea, personajele fac deliciul acestui roman, căci  relația profesională dintre Cormoran și Robin captivează cititorul uneori mai mult decât rezolvarea cazului în sine.

Citat:

Timpul nu se mai întoarce. Nu mai poate decât să scoată în evidenţă ce trebuie scos în evidenţă şi să ascundă ce trebuie ascuns.

Date tehnice: 
Titlu original: The Cuckoo’s Calling 
Autor: Robert Galbraith 
Editura românească: Trei 
Traducere: Constantin Dumitru-Palcus
Nr. pagini: 616
Apariţie: 2013
Notă: **** (din 5)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...